Violenta domestica este un fenomen universal fiind prezent pretutindeni, de la cele mai mici asezari umane pana la cele mai mari orase, de la tarile in curs de dezvoltare pana la cele mai dezvoltate. Violenta domestica nu este un mit si nici un fenomen de dimensiuni nesemnificative. O „auzim” zilnic din mass-media, ne confruntam cu ea in scene surprinse fugitiv pe strada, iar uneori patrunde in casele noastre datorita zidurilor prea subtiri a apartamentelor de bloc, ca o realitate transanta, cruda, pe care nu o putem accepta dar pe care in mica masura o putem controla ca indivizi. Amploarea violentei intrafamiliale constituie, in prezent, una din cele mai grave probleme sociale cu care se confrunta societatile contemporane, inclusiv Romania. Avand in componenta sa toate formele de agresiune care se exercita in cadrul caminului (maltratarea partenerei / partenerului de cuplu, abuzul contra copiilor, parintilor, batranilor sau altor rude, incestul, violul etc.), aceasta forma larga de violenta se adauga valului de agresiuni exercitate in afara familiei, contribuind astfel la un climat social dominat de anxietate, teama si durere. Dupa cum se stie, familia constituie cea mai consistenta si functionala forma de comunitate umana, care prin functiile sale extrem de importante, contribuie la intarirea spiritului de solidaritate sociala a membrilor oricarei societati. Dincolo de functiile ei de reproducere biologica si sociala, orice familie „normala” si „functionala” asigura socializarea descendentilor, ofera continuitate structurilor sociale si modelelor culturale care caracterizeaza o anumita societate si, nu in ultimul rand, permite membrilor ei evitarea agresiunilor existente in spatiul public si constituirea unei vieti cu adevarat comunitare, intr-un spatiu privat, caracterizat de relatii primare, afectivitate, protectie si siguranta personala.