“Scoala este sanctuarul copilariei, unde omul devine ceea ce va fi si nu va fi ceea ce nu a ajuns sa cunoasca. Scoala este acolo unde o cautam si mereu unde o gasim. Trebuie doar sa cunosti si sa inveti din tot ceea ce iti ofera, uneori fie ca vrei, fie ca nu vrei. Nu iti da de ales, dar nici nu te obliga. Este un lucru minunat ca drumul il alegi singur si nu poti invinui pe nimeni daca ceva nu merge asa cum vrei. Fericirea sta la picioarele tale daca stii sa o ridici. Esti stapanul tau si niciodata nu e bine sa uiti, pentru ca s-ar putea sa te ratacesti prin meandrele cautarii de sine. Intoarcerea din labirintul interior nu se face cu firul Ariadnei, ci trebui sa-ti gasesti singur drumul inapoi, caci, repet, tu esti stapanul si nu poate intra nimeni la tine fara voia ta. Intimitatea nu a fost nicicand o parte usor de dezvaluit si de incredintat, nici macar mamei. Intr-adevar, ea te cunoaste, ca doar ea ti-a dat educatia, dar pana la un punct. De acolo incepi tu si doar tu, in plenitudinea fiintei tale, mirifica parte a sinelui ce te asteapta ca intr-o buna zi, atunci cand esti pregatit, sa te duci si sa o intampini cu bucurie. Da deoparte voalul care te inconjoara si paseste spre zarile netarmurite, precum exploratorul spre o noua lume. Nu lua in seama teama, pentru ca este cea care adanceste negura si sporeste nefericirea. Pleaca in calatoria care se numeste viata si vei absolvi scoala cu succes. Soarele se apropie de zenit, trimitandu-si razele scanteietoare peste orasul coplesit de caldura. Toti se gandesc la vacante, la intalnirile cu prietenii si distractie. Este sfarsit de an scolar, iar pentru Ana si sfarsit de liceu. S-au adunat in curtea liceului pentru a pune la punct ultimele detalii legate de petrecerea pe care au planuit-o de de vreo doua luni si nu mai au mult timp la dispozitie. Haosul domnea printre colegii ei, asa ca Ana incearca sa medieze conflictele si sa multumeasca pe toata lumea. Calmul nu e o problema pentru ea, colegii ei nu-si amintesc sa o fi vazut-o sau auzit-o urland si gesticuland necontrolat. Toti erau invidiosi pe aceasta putere a ei de a se detasa de probleme si de a judeca lucrurile la rece. Fara sa para mai batrana decat in realitate, Ana se deosebeste de ceata zgomotoasa printr-o atitudine serioasa care emana multa siguranta de sine. Cand spune ceva, parerea ei este mereu ascultata si luata in serios, pentru ca se considera datoare sa analizeze mai intai cazul si apoi sa dea un verdict, dar fara sa-si impuna punctul de vedere. Colegii i-au declarat ca sunt gelosi pe ea, pentru ca nervii adolescentei nu dovedeau sa puna stapanire pe acea seninatate cu care aborda orice detaliu al vietii sale. Indolenta sau prefacatorie? Nici ea nu stia, dar nu-si batea capul cu intrebari inutile.” (Autor)