“In aceasta dimineata castigase lupta cu ceasul. Se trezise inaintea lui. In camera, soarele intra fragmentat de frunzele copacilor din fata casei. Se simtea odihnit. A mai stat cateva minute intins, perfect drept, parcurgand din priviri intreaga camera. Lumina se aseza pe obiectele din jur, le dadea prospetime, ca si cum ar fi carat cu ea si aerul proaspat, rece, de dincolo de geam. Isi misca usor degetele de la mana incercand parca sa delimiteze umbrele de pe podea, apoi de pe biblioteca din stanga patului. Cumva in felul in care un grafician urmareste perspectiva si apoi o transpune, micsorata, pe foaia sa. Pe masura ce privirea se indrepta spre celalalt colt, urmarea umbrele cu miscari tot mai largi. Langa el, Eli inca dormea, acoperita in intregime cu plapuma portocalie. Umbrele si razele care duceau pe hol erau mai lungi si i-au condus mana pana pe umarul ei, pe care desena acum, imaginar, lumina intregii camere. Era odihnitor si placut. Zambea usor ori de cate ori nu era sigur, din pozitia in care statea, daca o umbra se continua cu alta sau daca, in schita de pe umarul Eliei, ar trebui sa le contureze strict delimitate. Cadenta respiratiilor ei il facea sa clipeasca lung, gandindu-se ca inca o jumatate de ora de somn ar fi prins bine. Cand clipea sau cand statea cu ochii inchisi cate o secunda, revedea imaginile pe care le visase. Ii dadea o stare de bine sa isi spuna in gand ca ceea ce visase a ramas in vis, ca nu va interfera cu realitatea. Un vis care a trecut si dorinta ca dimineata sa nu prelungeasca deloc starea pe care visul acela i-o daduse. Ii facea placere sa separe visul de zi, ca si cum ar fi avut puterea sa disocieze propria-i fiinta, sa selecteze ce ramane din el si ce indeparteaza. Dimineata aceasta si visul de azi-noapte sunt strict delimitate. Sunt diferite. Incerca totusi sa isi dea seama daca visase inainte sa se trezeasca sau poate ca visase la miezul noptii si ii ramasese in memorie visul. Daca ar fi visat de dimineata, cu un minut inainte de trezire, importanta acelor imagini ar fi fost si mai mica. Se gandea ca ar fi normal sa ti le aduci aminte daca le-ai visat acum zece minute. Nu importanta lor ti le pastreaza si dimineata in minte, ci faptul ca sunt recente. Un vis, atat. Apoi a inchis ochii si s-a jucat din nou cu varful degetului pe obrazul ei, conturand iar umbrele din camera, de aceasta data din memorie. Eli se gadila si s-a intors pe partea cealalta. Ray s-a ridicat repede. A mers in bucatarie sa-si faca o cafea. Voia sa isi mentina energia pe care o simtea, sa nu piarda din odihna pe care o castigase peste noapte. Ii venea in minte totusi ceea ce visase. Era despre incercarea sa de saptamana trecuta de a se angaja. Se uita la filtrul de cafea cu privirea fixa si in minte ii aparea intrarea cladirii unde ar fi trebuit sa fie noul sau loc de munca. Stranse din buze si se incrunta usor. Nu, zise soptit. Apoi s-a intors sa caute ibricul. Astazi cafea la ibric, spuse ceva mai tare, aproape gata sa rada. A luat o lingurita din cafeaua macinata si a lasat-o sa cada usor, asa cum un copil da drumul nisipului printre degete. Se uita atent cum cad granule negre. In minte ii veneau chipurile angajatilor unde lucrase timp de o saptamana. Usor stupefiat isi repeta in minte -noul meu loc de munca- fostul meu loc de munca- vechiul meu loc de munca– locul meu de munca. Timp de o saptamana avusese doua colege de birou. Dupa ce le-a numit colege, s-a oprit putin, apoi a repetat in gand “colege”. Si inca o data. Ceva nu era bine. ”Colege”. O parte din cafeaua macinata inca nu se scufundase in apa din ibric. A inceput sa o amestece cu miscari incete, inainte si inapoi. Nu mai am nimic de a face cu ele, nici o treaba. Nu trebuie sa le mai vad, se gandea el. Apoi a aprins ochiul de sub ibric al aragazului. Ce treaba sa mai am cu ele…si oricum ma intreb cat de importante sa fie in viata mea, cat sa ma gandesc acum la niste femei care, in fond, duceau lipsa de atentie."